Timp de 10 zile, între 8 şi 18 mai, curtea interioară a Muzeului Ţăranului Român a fost locul în care românii au putut “gusta” Europa cu furculiţa şi cuţitul. Vreţi o bucăţică din Spania, poftiţi de încercaţi “paella”. Vreţi să simţiţi Grecia pe vîrful limbii? Luaţi o porţie de “gyros”. Nu aţi fost niciodată în Suedia? Nu-i nici un bai. Avem pentru dumneavoastră savuroase “rollmops”.
Poftiţi la masă!
Invitaţia organizatorilor – Grupul Noi – a stîrnit curiozitatea celor prezenţi. Cu nările fremătînde de atîtea arome, înarmaţi cu farfurii şi tacîmuri, bucureştenii s-au îngrămădit să descopere, chiar dacă numai din perspectivă culinară, fiecare colţişor al Europei. Proiectul a fost denumit foarte inspirat “Biblioteca de gusturi”, iar motivaţiile punerii în scenă ale acestei idei generoase ne-au fost dezvăluite de către domnul Paul Ghiţiu, consilier de imagine, relaţii publice al Grupului Noi. “Am încercat să facem ceva neobişnuit legat de Ziua Europei. Cum de obicei zilele acestea importante sînt marcate într-un mod uşor festivist, chiar sobru sau sec, ne-am gîndit să aducem puţină voie bună şi destindere, care să ţină de identitatea profundă a statelor europene şi nu neapărat de lucrurile foarte vizibile. Această identitate profundă este manifestată prin feluri de mîncare tradiţional-originale, ce nu se regăsesc în mod obligatoriu în restaurante.”
Aşadar, 27 de preparate – cîte unul pentru fiecare ţară în parte –, vinuri româneşti şi străine, cocteiluri de fructe şi cofeturi. Acesta este preambulul jocului, căci despre un joc este vorba, un joc al gusturilor. “Lăsăm la fantezia vizitatorilor să asorteze un anumit preparat cu sosul sau băutura care i se potriveşte. Este de fapt un joc, un fel de puzzle, dar care nu are un final prestabilit, oamenii inventînd mereu alte şi alte încheieri.” Important este că fiecare în parte poate să devină un “maestru” al gusturilor, al aromelor şi culorilor, folosind preparatele puse la dispoziţie de către organizatori.
Selecţia “participanţilor”
Cum au fost selectate cele 27 de preparate incluse în “Biblioteca de gusturi”? De fapt, la început au fost 100, cam cîte două-trei din fiecare ţară. A urmat “degustarea oficială”, la care au participat, într-un cadru foarte restrîns, doar organizatorii. “Am mers foarte mult pe părerea omului. Fiecare a spus dacă-i place sau nu acel preparat. În funcţie de asta, am mai făcut mici modificări, respectînd însă structura reţetei originale”, ne-a mărturisit bucătarul-şef Mircea Andrei, cel care a avut grijă ca preparatele să treacă testul “papilelor gustative”. În afară de latura culinară, evenimentul a cuprins şi o proiecţie audio-video pe ceaţă, “pusă în scenă” de un mare artist european – Philipp Geist.
Ediţie preview
Ineditul eveniment găzduit de Muzeul Ţăranului Român este de fapt o ediţie preview a unui alt festival, de mai mare amploare, ce se va desfăşura în Piaţa Constituţiei în a doua jumătate a lunii septembrie. “La toamnă vor fi cinci preparate din fiecare ţară a Uniunii Europene, va fi un eveniment mai extins. Vom aduce şi mărcile româneşti de succes, pentru că avem şi noi cu ce ne lăuda. De asemenea, vrem să-l itinerăm şi în marile oraşe din ţară şi poate, de ce nu, şi din străinătate”, ne-a mărturisit doamna Iuliana Radu, PR Manager.
Şi pentru a vă incita şi mai mult simţurile, am pregătit, special pentru dumneavoastră, două dintre reţetele europene. Folosiţi-le doar ca puncte de reper. Ele vor avea mereu un alt gust, în funcţie de preferinţele culinare şi de starea de spirit.
27 de gusturi
Dacă nu aţi trecut pragul Muzeului Ţăranului Român, am pregătit pentru dumneavoastră lista preparatelor. Porniţi de vă jucaţi şi… Poftă bună!
Anglia – English Farmhouse Mushrooms, Cehia – Varză acră ca la Mătuşa Maria, Finlanda – File de peşte cu somon, Olanda – Tăiţei olandezi, Lituania – Porc înăbuşit cu hrean, Austria – Kaiserschmarren, Cipru – Platou tradiţional, Franţa – Coque au vin, Irlanda – Mrs. Ireland potato cakes, Luxemburg – Friture de la Moselle, Belgia – Pui à la Brussel, Danemarca – Chicken Liver postej, Germania – Bratwurst, Italia – Bruschetta, Malta – Bigilla, Bulgaria – Shopska Salad, Estonia – Salată de heringi şi cartofi, Grecia – Gyros, Letonia – Rivmaize cepti kartupeli, Polonia – Salată de sfeclă, Ungaria – Paprikas de pui, Spania – Paella, Portugalia – Frango na pucara, România – Cîrnaţi de Pleşcoi, Slovacia – Tocană de porc, Slovenia – Halisky’s kapustou, Suedia – Rollmops.
Bigilla - Malta
Ingrediente: 500 g fasole fava uscată, o jumătate de cană de ulei de măsline, o lămîie, un ardei iute roşu, 8 căţei de usturoi, o legătură de pătrunjel, frunze de mentă, măghiran.
Preparare: Fasolea se pune la înmuiat timp de 24 de ore, schimbîndu-i apa cel puţin de trei ori. Se lasă apoi la fiert într-o oală cu apă rece timp de o oră şi jumătate. Cînd s-a înmuiat fasolea, se scurge şi apoi se zdrobeşte foarte bine. Se adaugă uleiul de măsline, sucul de lămîie, ardeiul iute şi căţeii de usturoi zdrobiţi, pătrunjelul, menta, măghiranul şi sarea. Crema de fasole se serveşte atît rece, cît şi caldă, pe felii de pîine prăjite, sau în loc de garnitură.
Frango na pucara - Portugalia
Ingrediente: 100 g prosciutto, 4 roşii, 500 g carne de pui, 12 bucăţi de arpagic, 4 linguri de unt, o jumătate de cană de vin de Madera, două linguri de coniac, o cană de vin alb sec, două linguri de muştar, sare, piper.
Preparare: Carnea de pui se taie în bucăţi şi se condimentează cu sare şi piper, apoi se pune într-o tavă acoperită. Se adaugă feliile de prosciutto tăiate în cubuleţe, roşiile tocate, usturoiul zdrobit şi arpagicul. Deasupra se pune untul ţinut la rece. Se toarnă vinul şi coniacul, apoi se adaugă şi muştarul. Se acoperă tava şi se lasă în cuptor timp de 50 de minute. Se ia capacul şi se mai ţine în cuptor încă 30 de minute, pînă cînd se aureşte deasupra. Se serveşte cu cartofi.
Articol de Simona Chiriac
In Jurnalul National, Jurnalul de Bucatarie din 28 mai 2008
luni, 2 iunie 2008
vineri, 9 mai 2008
Un "han de familie" vechi de sute de ani!
O legendă locală spune că, intr-o călătorie pe care a intreprins-o in oraşul Radbruch (astăzi situat in Germania), impărăteasa Maria Theresa (1717-1780) ar fi poposit la Sattledt. Ar fi tras atunci la "Hoftaverne Wirt im Holz" (un han şi un birt construite din lemn), unde s-au amenajat pentru impărăteasă o cameră de culcare şi... o capelă (asta pentru că, la vremea aceea, biserica monumentală din Sattledt - construită in anul 1157 - tocmai se renova). In 1957, această parte a clădirii in care s-a aflat capela s-a restaurat şi i s-a conferit rolul pe care l-a avut la trecerea impărătesei (cu toate că apropierea dintre un han şi un lăcaş de cult este neobişnuită).
Hanul acela din legendă există şi astăzi. Se numeşte "Voralpenbrau" şi este, de peste 300 de ani, "facerea de familie" a Herber-ilor. Cu Josef Herber, "capul familiei", am stat şi noi "de poveşti", intr-o seară de toamnă.
Călătorie in trecut
Dacă ar fi să căutăm inceputurile hanului din Sattledt, ar trebui să ne ducem mai departe in istorie, cam prin al patrulea veac de existenţă a...Sfăntului imperiu roman de neam german. Şi asta pentru că la ultima restaurare a edificiului au fost descoperite fragmente de zid care se presupune că datează din anul 1345. Totuşi, din documente ştim cu precizie că hanul exista la 1585, cănd este citat ca fiind unul dintre principalele edificii situate in centrul localităţii. Intr-un alt document, mai vechi cu 15 ani, se vorbea despre existenţa in Sattledt a unei "Tafehrn am Holz" (tavernă de lemn), fără a se specifica insă locaţia şi proprietarul. Putem doar presupune că este vorba despre aceeaşi.
Birtul lui Herber
Hanul a fost preluat de familia lui Josef Herber pe la inceputul secolului al XVIII-lea. In 1956, proprietar era Berta Herber, care a inceput ample acţiuni de modernizare şi restaurare, care au durat pănă in 1962. Josef a preluat afacerea in 1985 şi una dintre preocupările sale a fost aceea de a readuce, pe lăngă activitatea de restauraţie, şi o altă ocupaţie specifică in trecut: produÂcerea berii.
Braseria
Micile braserii "de familie" au existat timp de sute de ani aici. Berea nefiltrată era pe gustul localnicilor şi se potrivea de minune cu specialităţile culinare din Prealpi. O dată cu extinderea producţiei marilor fabrici insă, multe dintre aceste braserii locale au dat faliment. Ambiţia lui Josef a fost de a-şi "crea" propria bere, cu un gust desăvărşit, care să fie "marca Herber". A urmat chiar nişte cursuri de specializare in acest sens, pentru că şi-a dorit să poată urmări el insuşi procesul de fabricaţie. A achiziţionat o instalaţie performantă, a conceput reţeta (cu sprijinul unui specialist in domeniu) şi s-a asigurat că are un furnizor bun pentru materia primă. Berea nefiltrată a "casei Herber" a prins uşor, uşor teren, astfel incăt astăzi localnicii şi turiştii au mai multe argumente pentru "a lua incă o masă la birtul lui Herber" (cum sună deviza lor): aura legendei, măncarea gustoasă, berea proaspătă şi serviciile excelente, care te fac să uiţi că nu te afli, pănă la urmă, decăt intr-un sat mai mare, unde ajungi să te odihneşti după goana pe autostradă.
Despre Sattledt
Pentru călătorul grăbit prin Europa, Sattledt nu este decăt un posibil popas de odihnă pe autostrada care străbate Austria de la est la vest. Situată la aproximativ 100 de kilometri de Salzburg, aşezarea are liniştea şi farmecul multor altor localităţi mici din ţinutul Wels: străzi drepte, case ferchezuite, cu flori in ferestre şi largi pajişti cu iarbă parcă mereu abia tunsă; din loc in loc străjuieşte căte un arbore fructifer, incărcat de roade (pănă la care nimeni nu face cărare, de pare că fructele sunt o ofrandă adusă păsărilor cerului). Deşi are cu puţin peste 2.200 de locuitori, Sattledt are statut de oraş incă din anul 1939. Istoria lui este insă cu mult mai veche, iar cel mai "bătrăn" dintre edificiile oraşului a implinit deja 850 de ani. Catedrala din Sattledt, străjuită de arbori inalţi, este o construcţie sobră, monumentală. De aici se organizează pelerinaje la două celebre mănăstiri benedictine situate in apropiere: Kremsmunster (fondată in anul 777) şi Lambach (fondată in 1056).
Provocări gastronomice
Specifice pentru bucătăria Restaurantului "Voralpenbrau" sunt preparatele pe bază de carne, mai ales de viţel şi vită, dat fiind şi faptul că este situat in Prealpi, zonă unde se află şi multe ferme de creştere a animalelor. Unele dintre aceste preparate au chiar in titulatură cuvăntul "Voralpen", care face trimitere atăt la inălţimile din apropiere, căt şi la numele restaurantului. Am reţinut dintre zecile de feluri de măncare un delicios steak de viţel, pregătit in manieră regională, cu "cartofi in papiote" şi legume proaspete de grădină. De asemenea, "Voralpengrillteller", un platou tradiţional de preparate la grătar: cele mai bune bucăţi de carne de vită, porc şi curcan, servite cu cartofi la cuptor, presăraţi cu unt frecat cu pătrunjel verde tocat şi cu garnitură de legume. Nu lipsesc nici feluri de măncare mai pitoreşti, precum "scalopul brigantului" (escalop de viţel, cu jambon şi ciuperci in sos, acoperit cu o felie de caşcaval şi dat la cuptor, servit impreună cu cartofi fierţi şi apoi copţi). La bere insă, cel mai bine merge tot un weisswurst (cărnat alb), cu brezel (covrig tradiţional) crocant!
In Jurnalul National, Jurnalul de bucatarie din 9 ianuarie 2008
Hanul acela din legendă există şi astăzi. Se numeşte "Voralpenbrau" şi este, de peste 300 de ani, "facerea de familie" a Herber-ilor. Cu Josef Herber, "capul familiei", am stat şi noi "de poveşti", intr-o seară de toamnă.
Călătorie in trecut
Dacă ar fi să căutăm inceputurile hanului din Sattledt, ar trebui să ne ducem mai departe in istorie, cam prin al patrulea veac de existenţă a...Sfăntului imperiu roman de neam german. Şi asta pentru că la ultima restaurare a edificiului au fost descoperite fragmente de zid care se presupune că datează din anul 1345. Totuşi, din documente ştim cu precizie că hanul exista la 1585, cănd este citat ca fiind unul dintre principalele edificii situate in centrul localităţii. Intr-un alt document, mai vechi cu 15 ani, se vorbea despre existenţa in Sattledt a unei "Tafehrn am Holz" (tavernă de lemn), fără a se specifica insă locaţia şi proprietarul. Putem doar presupune că este vorba despre aceeaşi.
Birtul lui Herber
Hanul a fost preluat de familia lui Josef Herber pe la inceputul secolului al XVIII-lea. In 1956, proprietar era Berta Herber, care a inceput ample acţiuni de modernizare şi restaurare, care au durat pănă in 1962. Josef a preluat afacerea in 1985 şi una dintre preocupările sale a fost aceea de a readuce, pe lăngă activitatea de restauraţie, şi o altă ocupaţie specifică in trecut: produÂcerea berii.
Braseria
Micile braserii "de familie" au existat timp de sute de ani aici. Berea nefiltrată era pe gustul localnicilor şi se potrivea de minune cu specialităţile culinare din Prealpi. O dată cu extinderea producţiei marilor fabrici insă, multe dintre aceste braserii locale au dat faliment. Ambiţia lui Josef a fost de a-şi "crea" propria bere, cu un gust desăvărşit, care să fie "marca Herber". A urmat chiar nişte cursuri de specializare in acest sens, pentru că şi-a dorit să poată urmări el insuşi procesul de fabricaţie. A achiziţionat o instalaţie performantă, a conceput reţeta (cu sprijinul unui specialist in domeniu) şi s-a asigurat că are un furnizor bun pentru materia primă. Berea nefiltrată a "casei Herber" a prins uşor, uşor teren, astfel incăt astăzi localnicii şi turiştii au mai multe argumente pentru "a lua incă o masă la birtul lui Herber" (cum sună deviza lor): aura legendei, măncarea gustoasă, berea proaspătă şi serviciile excelente, care te fac să uiţi că nu te afli, pănă la urmă, decăt intr-un sat mai mare, unde ajungi să te odihneşti după goana pe autostradă.
Despre Sattledt
Pentru călătorul grăbit prin Europa, Sattledt nu este decăt un posibil popas de odihnă pe autostrada care străbate Austria de la est la vest. Situată la aproximativ 100 de kilometri de Salzburg, aşezarea are liniştea şi farmecul multor altor localităţi mici din ţinutul Wels: străzi drepte, case ferchezuite, cu flori in ferestre şi largi pajişti cu iarbă parcă mereu abia tunsă; din loc in loc străjuieşte căte un arbore fructifer, incărcat de roade (pănă la care nimeni nu face cărare, de pare că fructele sunt o ofrandă adusă păsărilor cerului). Deşi are cu puţin peste 2.200 de locuitori, Sattledt are statut de oraş incă din anul 1939. Istoria lui este insă cu mult mai veche, iar cel mai "bătrăn" dintre edificiile oraşului a implinit deja 850 de ani. Catedrala din Sattledt, străjuită de arbori inalţi, este o construcţie sobră, monumentală. De aici se organizează pelerinaje la două celebre mănăstiri benedictine situate in apropiere: Kremsmunster (fondată in anul 777) şi Lambach (fondată in 1056).
Provocări gastronomice
Specifice pentru bucătăria Restaurantului "Voralpenbrau" sunt preparatele pe bază de carne, mai ales de viţel şi vită, dat fiind şi faptul că este situat in Prealpi, zonă unde se află şi multe ferme de creştere a animalelor. Unele dintre aceste preparate au chiar in titulatură cuvăntul "Voralpen", care face trimitere atăt la inălţimile din apropiere, căt şi la numele restaurantului. Am reţinut dintre zecile de feluri de măncare un delicios steak de viţel, pregătit in manieră regională, cu "cartofi in papiote" şi legume proaspete de grădină. De asemenea, "Voralpengrillteller", un platou tradiţional de preparate la grătar: cele mai bune bucăţi de carne de vită, porc şi curcan, servite cu cartofi la cuptor, presăraţi cu unt frecat cu pătrunjel verde tocat şi cu garnitură de legume. Nu lipsesc nici feluri de măncare mai pitoreşti, precum "scalopul brigantului" (escalop de viţel, cu jambon şi ciuperci in sos, acoperit cu o felie de caşcaval şi dat la cuptor, servit impreună cu cartofi fierţi şi apoi copţi). La bere insă, cel mai bine merge tot un weisswurst (cărnat alb), cu brezel (covrig tradiţional) crocant!
In Jurnalul National, Jurnalul de bucatarie din 9 ianuarie 2008
vineri, 4 aprilie 2008
OKTOBERFEST 2007 - Capitala mondială a berii
Pieţe, berării, terase, grădini, pivniţe! Toate sunt pline pănă la refuz de localnici şi turişti care, cu o halbă sau un ţap in mănă, cănt bucurăndu-se de marea sărbătoare a toamnei. Suntem la Munchen şi este Oktoberfest.
In acest weekend am fost şi noi cetăţeni ai "capitalei mondiale a berii". La Munchen, oraşul fondat in 1158 de ducele Henric Inimă-de-Leu, ne-am regăsit chiar in miezul celebrului Oktoberfest (care in acest an are loc intre 22 septembrie şi 10 octombrie) contaminaţi de bucuria generală a cetăţii. Imediat ce am intrat in oraş, ne-a fost uşor să ajungem in Marienplatz, urmărind practic convoaiele de locuitori imbrăcaţi in costume care sugerau un alt veac şi care se indreptau spre acest "centrum mundi" bavarez. Şi chiar dacă nu am fi văzut mulţimea (localnici şi turişti, deopotrivă), ne-ar fi atras acordurile muzicii interpretate, in aer liber, de cele căteva formaţii de instrumentişti, plasate in toate punctele de intrare in marea piaţă.
HOFBRÃUHAUS. Pe lăngă "wurst" (cărnat), "brot" (păine) şi "brezel" (covrig), vedeta de necontestat a Oktoberfest este berea, care se prepară aici după metode tradiţionale. Calitatea berii muncheneze este apărată printr-o lege specială, "Reinheitsgebot", incă din anul 1516, iar turistul insetat (şi) de informaţie poate afla mai multe vizitănd Muzeul Berii şi al Oktoberfest, situat intr-o impresionantă clădire-monument, ridicată in anul 1347. O altă modalitate de a te impregna de istorie este insă aceea de a fi, pentru căteva ore, oaspete in celebra "Hofbrauhaus", sau "casa berii", de care sunt legate sute de anecdote şi date istorice, unele hazlii, altele cu conotaţii grave. La Hofbrauhaus, in anii 1919-1920, şi-a ţinut celebrele-i discursuri Hitler (practic aici a inceput ascensiunea sa politică, ascensiune care avea să fie nefastă pentru germani şi pentru Europa). Şi, ca o ironie a sorţii, tot aici, in 1942, o asociaţie studenţească a fondat prima mişcare antinazistă. Astăzi, in schimb, cu o halbă uriaşă in mănă (un litru de bere costă 7,40 euro), munchenezii şi oaspeţii lor profită de buna dispoziţie generală a Oktoberfest 2007. Căci, spune neamţul, "O'zapft is!" ("am dat cep la butoi", in traducere liberă)
Altfel, despre bere - Aliment minune
Despre bere se pot spune multe lucruri, dar nu trebuie uitate şi efectele sale gastronomice şi, de ce nu, şi terapeutice.
ingredient. Pe lăngă gustul foarte bun, berea este un ingredient important pentru numeroase sosuri, avănd rolul de a frăgezi fripturile şi de a da un gust deosebit combinaţiilor de carne cu legume.
Medicament. Remediu-minune o considerau egiptenii, care au lăsat imprimate pe papirusuri intrebuinţările ei medicale: tratarea anemiei, a indigestiei, a crizelor de nervi ori a tulburărilor sexuale. Inspre epoca modernă, britanicii recomandau berea ca tonic, in secolul al XIX-lea ea fiind prescrisă sportivilor, femeilor care alăptau şi pacienţilor aflaţi in recuperare. In 2005, conform unui studiu japonez, berea fără alcool are calităţi anticancerigene.
In Jurnalul National din 1 octombrie 2007
In acest weekend am fost şi noi cetăţeni ai "capitalei mondiale a berii". La Munchen, oraşul fondat in 1158 de ducele Henric Inimă-de-Leu, ne-am regăsit chiar in miezul celebrului Oktoberfest (care in acest an are loc intre 22 septembrie şi 10 octombrie) contaminaţi de bucuria generală a cetăţii. Imediat ce am intrat in oraş, ne-a fost uşor să ajungem in Marienplatz, urmărind practic convoaiele de locuitori imbrăcaţi in costume care sugerau un alt veac şi care se indreptau spre acest "centrum mundi" bavarez. Şi chiar dacă nu am fi văzut mulţimea (localnici şi turişti, deopotrivă), ne-ar fi atras acordurile muzicii interpretate, in aer liber, de cele căteva formaţii de instrumentişti, plasate in toate punctele de intrare in marea piaţă.
HOFBRÃUHAUS. Pe lăngă "wurst" (cărnat), "brot" (păine) şi "brezel" (covrig), vedeta de necontestat a Oktoberfest este berea, care se prepară aici după metode tradiţionale. Calitatea berii muncheneze este apărată printr-o lege specială, "Reinheitsgebot", incă din anul 1516, iar turistul insetat (şi) de informaţie poate afla mai multe vizitănd Muzeul Berii şi al Oktoberfest, situat intr-o impresionantă clădire-monument, ridicată in anul 1347. O altă modalitate de a te impregna de istorie este insă aceea de a fi, pentru căteva ore, oaspete in celebra "Hofbrauhaus", sau "casa berii", de care sunt legate sute de anecdote şi date istorice, unele hazlii, altele cu conotaţii grave. La Hofbrauhaus, in anii 1919-1920, şi-a ţinut celebrele-i discursuri Hitler (practic aici a inceput ascensiunea sa politică, ascensiune care avea să fie nefastă pentru germani şi pentru Europa). Şi, ca o ironie a sorţii, tot aici, in 1942, o asociaţie studenţească a fondat prima mişcare antinazistă. Astăzi, in schimb, cu o halbă uriaşă in mănă (un litru de bere costă 7,40 euro), munchenezii şi oaspeţii lor profită de buna dispoziţie generală a Oktoberfest 2007. Căci, spune neamţul, "O'zapft is!" ("am dat cep la butoi", in traducere liberă)
Altfel, despre bere - Aliment minune
Despre bere se pot spune multe lucruri, dar nu trebuie uitate şi efectele sale gastronomice şi, de ce nu, şi terapeutice.
ingredient. Pe lăngă gustul foarte bun, berea este un ingredient important pentru numeroase sosuri, avănd rolul de a frăgezi fripturile şi de a da un gust deosebit combinaţiilor de carne cu legume.
Medicament. Remediu-minune o considerau egiptenii, care au lăsat imprimate pe papirusuri intrebuinţările ei medicale: tratarea anemiei, a indigestiei, a crizelor de nervi ori a tulburărilor sexuale. Inspre epoca modernă, britanicii recomandau berea ca tonic, in secolul al XIX-lea ea fiind prescrisă sportivilor, femeilor care alăptau şi pacienţilor aflaţi in recuperare. In 2005, conform unui studiu japonez, berea fără alcool are calităţi anticancerigene.
In Jurnalul National din 1 octombrie 2007
Festin munchenez cu bere din plin
Timp de două săptămăni, Munchenul a devenit capitala europeană a malţului şi a hameiului. La Oktoberfest curg răuri de bere.
In miezul Oktoberfest şi-n miezul oraşului, la Marienplatz, un munchenez s-a grăbit să ne devină prieten şi ghid de-o zi in cetatea prin gătlejul căreia, după statistici, curg, in decursul a două săptămăni, peste şase milioane şi jumătate de litri de bere. Bere bavareză din cea mai bună. Băută indeobşte in halba de un litru, ne spune Joseph Mayer, "ghidul nostru", imboldindu-ne să gustăm din licoarea care ne lasă o... mustăcioară subţire de spumă. Cine ţine să respecte ritualurile impămăntenite de 197 de ani nu va bea decăt bere la halbă - fie ea blondă sau brună, filtrată sau nefiltrată. Bericile la ţap sau la sticlă sunt pentru oameni rafinaţi, e drept, dar "rafinamentul" la Oktoberfest este să faci faţă halbei uriaşe (destul de grea, dusă la gură cu o singură mănă), din sticlă groasă, in care lichidul scănteiază in soare.
SPRE BICENTENAR. Joseph ne mai spune că deşi Oktoberfest s-a ţinut prima dată in 1810, cu prilejul căsătoriei prinţului moştenitor al Bavariei, Ludwig, manifestarea numără numai 174 de ediţii.
Prima dată festivalul a fost anulat la numai patru ani de la infiinţare, atunci cănd s-a pornit "războiul napoleonian". (Şi iată cum impăratul francez este cel dintăi "sabotor" al acestei sărbători.) Epidemiile de holeră sau recesiunile economice s-au numărat şi ele printre motivele pentru care festivalul a fost anulat, pentru perioade mai lungi sau mai scurte. Insă Oktoberfest a răzbit, spre bucuria fanilor lui (şi-ai berii), pregătindu-se incet-incet pentru bicentenar (care promite, in 2010, să fie o mare sărbătoare europeană).
CENTRE DE INTERES. "Locul tradiţional pentru desfăşurarea Oktoberfest este Theresienwiese (in traducere: pajiştea Therezei), iar acest nume il poartă in cinstea soţiei lui Ludwig de Bavaria, Therese von Hildburghausen", ne spune Joseph Mayer. De altfel, ea a fost cea care a ales şi denumirea festivalului, care incepea tradiţional cu o paradă militară şi o paradă a fabricanţilor de bere, de la Marienplatz pănă către "pajişte". Astăzi, cele două centre de interes sunt frecventate, in perioada Oktoberfest, de peste 6 milioane de vizitatori, sosiţi din intreaga lume.
PRODUSE SPECIFICE. Şi in vreme ce berăriile vănd nepreţuita licoare aurie, nici celelalte instituţii comerciale nu se lasă mai prejos. Magazinele de imbrăcăminte propun in fiecare an seturi de costume tradiţionale al căror preţ scade, promoţional, pe măsură ce festivalul se apropie de sfărşit, de la 139 de euro la 99,99 de euro (pentru bărbaţi) şi de la 79 de euro la 59,99 de euro (pentru femei).
După ce te-ai costumat, te poţi aşeza liniştit la o masă, să comanzi, pe lăngă bere, căteva bucate tradiţionale: jumătăţi de pasăre (pui, raţă sau găscă) servite cu "brezel" (sau "brezn", covrigul munchenez) şi wursti fierţi sau la tavă, fierbinţi, aşezaţi intr-o chiflă caldă şi condimentaţi din plin cu muştar.
La Oktoberfest e loc pentru tot şi pentru toate. Pe lăngă tradiţionala muzică de fanfară, intrepretată de instrumentişti bavarezi, poţi intălni, in Marienplatz, artişti veniţi din alte colţuri de lume, ca de exemplu cei trei instrumentişti din Tibet, care au frapat audienţa prin ineditul liniilor melodice. Dacă eşti pe fugă şi n-ai timp să te aşezi la o masă, pentru a-ţi savura berea, ai şansa să ajungi la destinaţie cu... autobuzul-bar, unde, pentru un bilet piperat, ce-i drept, poţi să bei şi să călătoreşti in acelaşi timp. La Oktoberfest e sigur că nu-ţi va lipsi nici o clipă bunadispoziţie!
In Jurnalul National din 6 octombrie 2007
In miezul Oktoberfest şi-n miezul oraşului, la Marienplatz, un munchenez s-a grăbit să ne devină prieten şi ghid de-o zi in cetatea prin gătlejul căreia, după statistici, curg, in decursul a două săptămăni, peste şase milioane şi jumătate de litri de bere. Bere bavareză din cea mai bună. Băută indeobşte in halba de un litru, ne spune Joseph Mayer, "ghidul nostru", imboldindu-ne să gustăm din licoarea care ne lasă o... mustăcioară subţire de spumă. Cine ţine să respecte ritualurile impămăntenite de 197 de ani nu va bea decăt bere la halbă - fie ea blondă sau brună, filtrată sau nefiltrată. Bericile la ţap sau la sticlă sunt pentru oameni rafinaţi, e drept, dar "rafinamentul" la Oktoberfest este să faci faţă halbei uriaşe (destul de grea, dusă la gură cu o singură mănă), din sticlă groasă, in care lichidul scănteiază in soare.
SPRE BICENTENAR. Joseph ne mai spune că deşi Oktoberfest s-a ţinut prima dată in 1810, cu prilejul căsătoriei prinţului moştenitor al Bavariei, Ludwig, manifestarea numără numai 174 de ediţii.
Prima dată festivalul a fost anulat la numai patru ani de la infiinţare, atunci cănd s-a pornit "războiul napoleonian". (Şi iată cum impăratul francez este cel dintăi "sabotor" al acestei sărbători.) Epidemiile de holeră sau recesiunile economice s-au numărat şi ele printre motivele pentru care festivalul a fost anulat, pentru perioade mai lungi sau mai scurte. Insă Oktoberfest a răzbit, spre bucuria fanilor lui (şi-ai berii), pregătindu-se incet-incet pentru bicentenar (care promite, in 2010, să fie o mare sărbătoare europeană).
CENTRE DE INTERES. "Locul tradiţional pentru desfăşurarea Oktoberfest este Theresienwiese (in traducere: pajiştea Therezei), iar acest nume il poartă in cinstea soţiei lui Ludwig de Bavaria, Therese von Hildburghausen", ne spune Joseph Mayer. De altfel, ea a fost cea care a ales şi denumirea festivalului, care incepea tradiţional cu o paradă militară şi o paradă a fabricanţilor de bere, de la Marienplatz pănă către "pajişte". Astăzi, cele două centre de interes sunt frecventate, in perioada Oktoberfest, de peste 6 milioane de vizitatori, sosiţi din intreaga lume.
PRODUSE SPECIFICE. Şi in vreme ce berăriile vănd nepreţuita licoare aurie, nici celelalte instituţii comerciale nu se lasă mai prejos. Magazinele de imbrăcăminte propun in fiecare an seturi de costume tradiţionale al căror preţ scade, promoţional, pe măsură ce festivalul se apropie de sfărşit, de la 139 de euro la 99,99 de euro (pentru bărbaţi) şi de la 79 de euro la 59,99 de euro (pentru femei).
După ce te-ai costumat, te poţi aşeza liniştit la o masă, să comanzi, pe lăngă bere, căteva bucate tradiţionale: jumătăţi de pasăre (pui, raţă sau găscă) servite cu "brezel" (sau "brezn", covrigul munchenez) şi wursti fierţi sau la tavă, fierbinţi, aşezaţi intr-o chiflă caldă şi condimentaţi din plin cu muştar.
La Oktoberfest e loc pentru tot şi pentru toate. Pe lăngă tradiţionala muzică de fanfară, intrepretată de instrumentişti bavarezi, poţi intălni, in Marienplatz, artişti veniţi din alte colţuri de lume, ca de exemplu cei trei instrumentişti din Tibet, care au frapat audienţa prin ineditul liniilor melodice. Dacă eşti pe fugă şi n-ai timp să te aşezi la o masă, pentru a-ţi savura berea, ai şansa să ajungi la destinaţie cu... autobuzul-bar, unde, pentru un bilet piperat, ce-i drept, poţi să bei şi să călătoreşti in acelaşi timp. La Oktoberfest e sigur că nu-ţi va lipsi nici o clipă bunadispoziţie!
In Jurnalul National din 6 octombrie 2007
Abonați-vă la:
Postări (Atom)