marți, 8 decembrie 2009

O carte despre identitatea gastronomică a României interbelice


Dictatura gastronomică. 1501 feluri de mâncare, de Constantin Bacalbaşa
Dacă plecaţi în căutarea unor elemente de identitate biografică a Bucureştiului interbelic, cel mai savuros dintre ghidurile de iniţiere culinară este Dictatura gastronomică, instaurată de memorialistul şi gazetarul Constantin Bacalbaşa (1856-1935).
Vă invităm să reînviem un oraş gastronomic „pe cale de dispariţie". Avem şansa să redescoperim împreună uzanţele, relaţiile din lăuntrul familiei regale, din lumea aristocraţiei româneşti, dar şi viaţa aventuroasă a saloanelor Bucureştiului monden.
Vor fi alături de noi: Simona Lazăr (jurnalistul şi gastronomul care a îngrijit, prefaţat şi îmbogăţit cu sute de note şi anecdote Dictatura gastronomică. 1501 feluri de mâncare), Ştefania Ciubotaru (doctor în ştiinţe istorice, autor al unui studiu amplu cu privire la viaţa cotidiană a Casei Regale) şi scriitorul Stelian Tănase (creatorul Bucureştiului „strict secret").
Întâlnirea va avea loc joi, 10 decembrie 2009, la ora 18.00, în cadrul Librăriei Cărtureşti din incinta Muzeului Ţăranului Român, şoseaua Kiseleff, nr. 3, Sector 1, Bucureşti.
Editura Cartex a intrat pe piaţa de carte în anul 2000, într-un spaţiu editorial foarte dens. A început prin a edita literatură română canonică, dar foarte curând interesul publicului a determinat extinderea spre zona traducerilor. Astăzi, cititorii se pot întâlni cu o serie de autori fundamentali şi cu cărţi esenţiale din spaţiul beletristicii româneşti şi universale apărute în Editura Cartex.
Titlurile Editurii Cartex sunt organizate în câteva serii de autor (Mircea Eliade, Marin Preda, Liviu Rebreanu, Panait Istrati etc.), subsumate unei colecţii de literatură română clasică şi contemporană, o colecţie de literatură universală, cărţi pentru copii, dicţionare de limbi străine şi o foarte de succes colecţie de cărţi practice.

joi, 12 martie 2009

Răsfăţ gastronomic în stil ucrainean

Când vorbim despre bucătăria ucraineană ne gândim în primul rând la celebrele borşuri care se gătesc oriunde în Ucraina, în restaurante sau în casele oamenilor.
Borşul de sfeclă, foarte popular aici, a depăşit de mult graniţele ţării, noi, românii, regăsindu-l atât în Bucovina, cât şi la Botoşani sau la Iaşi. Este delicios, iar reţeta lui este următoarea: două sfecle mari, 4 cartofi, o ceapă, doi morcovi, un litru de borş. Sfecla se curăţă, se dă pe răzătoarea cu ochiuri mari şi se pune la fiert într-un litru de borş. Separat, se pun la fiert ceapa tocată fin, morcovii tăiaţi mărunt şi cartofii tăiaţi în patru. Când legumele sunt fierte se toarnă sfecla care a fiert în borş, se potriveşte de sare şi piper. Se poate mânca rece sau caldă însoţită de ceapă roşie. O altă delicatesă este supa Iuşca, preparată din mai multe feluri de peşte proaspăt. Turiştii care merg în Ucraina nu sunt prea tentaţi să o guste, dar dacă au curajul să o facă sunt de acord că este extrem de delicioasă.
DARUL LUI DUMNEZEU
Pâinea este foarte importantă în bucătăria ucraineană; considerată a fi Darul lui Dumnezeu, este folosită în toate ceremoniile importante: botezuri, nunţi şi funeralii. Există multe tipuri de pâine, incluzând şi pasca, o pâine dulce, care se serveşte în special la Paşte. De asemenea, colacul este un alt fel de pâine, care se coace la Crăciun, dar şi la alte sărbători importante de familie.
A consuma preparate ucrainene înseamnă să mănânci mult şi consistent. Micul dejun este masa de bază, care, de regulă, se termină cu ceai rusesc, cacao cu lapte sau cafea. De regulă se mănâncă o salată cu şuncă şi ouă, ou fiert moale, ochiuri sau omlete cu caşcaval alături de blinii. Dejunul şi cina încep întotdeauna cu gustări reci picante: salate pe bază de carne, aspicuri, peşte afumat cu legume proaspete, peşte rasol sau limbă rasol rece. Apoi, borşuri acrite cu roşii ori zeamă de lămâie sau se prepară din varză acră sau castraveţi muraţi. După care urmează fripturi coapte sau la grătar, care au deasupra o bucăţică de unt, sau chiftele mari umplute cu orez, ouă şi morcovi. Desertul este compus din dulciuri ce conţin multe creme sau umpluturi cu fructe sau brânză de vaci. Ucrainenii mai preferă clătitele umplute cu dulceaţă, piroşti cu mere, colţunaşi (vareniki) cu brânză de vacă şi smântână sau fructe proaspete.

Borş ucrainean
Ingredinte: Carne de porc cu os, două cepe, slănină, o sfeclă roşie, doi morcovi, smântână, o foaie de dafin, o varză murată, sare, piper, verdeaţă.
Preparare: Carnea de porc se curăţă, se taie bucăţi mici şi se pune la fiert. În oală se pune şi osul de pe care s-a curăţat carnea. Se spumează şi când carnea e aproape fiartă se scoate osul şi se adaugă cartofii tăiaţi sferturi şi morcovii. Separat se călesc ceapa cu slănină, împreună cu sfecla roşie rasă. Se adaugă varza murată, care se toacă fin. Se toarnă prăjeala în oală, se pun foi de dafin şi se lasă să fiarbă împreună 10 minute. Se potriveşte de sare şi piper. Se adaugă verdeaţă şi se serveşte cu smântână.

Harcio
Ingrediente: carne de vită sau berbec, doi morcovi, o ceapă, doi cartofi, un măr, 2-3 căţei de usturoi, bulion, verdeaţă, sare, piper.
Preparare: Carnea de vită sau de berbec se spală, se curăţă, se taie bucăţele şi se fierbe aparte. Morcovii se curăţă, se spală şi se dau pe răzătoarea cu ochiuri mari, ceapa se toacă mărunt. Se călesc în ulei, la foc mic. Se adaugă în zeama în care au fiert carnea împreună cu cartofii, curăţaţi, spălaţi şi tăiaţi în patru. Se adaugă un măr tăiat cubuleţe şi 2-3 căţei de usturoi pisaţi. Se lasă să fiarbă o jumătate de oră. Se adaugă bulion de roşii, se mai lasă cinci minute, apoi se trage de pe foc, se potriveşte de sare şi piper şi se presară verdeaţă.

Sverh
Ingrediente: sfeclă roşie (două bucăţi), patru castraveţi muraţi, miezuri de nucă, hrean, două cepe, 4-5 căţei de usturoi, maioneză.
Preparare: Se spală şi se curăţă sfecla roşie, se fierbe sau se coace în cuptor şi se dă pe răzătoarea cu ochiuri mari. Castraveţii muraţi se toacă mărunt, hreanul se curăţă şi se dă pe răzătoare. Separat se pisează miezurile de nucă şi usturoiul, iar ceapa se curăţă şi se toacă rondele. Toate legumele se pun într-un bol şi se amestecă bine. Separat se prepară maioneză dintr-un ou şi se adaugă peste ingredientele din bol. Se potriveşte salata de sare şi piper şi se serveşte rece.
(retete de Tudor Cires)

Articol semnat de Maria Belu-Burtea

In Jurnalul National, Jurnalul de bucatarie din 11 martie 2009

luni, 9 martie 2009

Ratatouille, un regal provensal

Vara Cupei Mondiale din America, la fotbal, avea sa-mi aduca doua mari bucurii: intalnirea cu marea si un brat de carti de bucate, aduse de Yves din Franta.
Asa am dobandit si cunostinte de gastronomie franceza, mai ales din cea provensala, spre care se indreptau preferintele lui Yves.
Ratatouille pare sa nu fie decat un fel de tocana gradinareasca. Prima regula e ca pentru a-ti iesi reteta trebuie sa stii sa alegi legumele. In piata, Yves avea sa dea un adevarat spectacol, pipaind, mirosind, cantarind in palma rosiile si ardeii, si vinetele trebuincioase. Valsand de la o taraba la alta, in cautarea ingredientelor potrivite. Marele secret e sa calesti legumele la foc mic, in ulei de masline (musai!), in vase separate. Vinetele taiate rondele si ardeii, asijderea, aromate cu piper si ceapa alba, carnoasa, maruntita cat se poate de tare - in vasul intai. Treizeci de minute in capat le tii pe flacara, rotind cand si cand cu lingura de lemn in tigaie, sa-si schimbe locul vinetele si ardeii intre ei, sa nu-i ajunga plictisul. Intr-al doilea: se caleste mai intai usturoiul, tocat dinainte, pana simti cum sucul lui iti lipeste degetele unul de altul. Presari deasupra ierburi de Provence: busuioc, cimbru, patrunjel. De se poate, din plante proaspete, aroma lor sa te faca sa inchizi ochii de placere. Rosiile, dinainte decojite, le zdrobesti cu o furculita si le rastorni peste usturoi, sa se inabuse in sosul lor, sa se patrunda de dulceata...
RABDARE. Abia la urma, cand toate s-au muiat si s-au imbalsamat, le amesteci dimpreuna. "Dar, tine minte, regula de aur e sa rastorni legumele, incet, peste sosul de rosii, si nu invers, cum face toata lumea..." Cat priveste cantitatile, la Nisa e o vorba: "nu exista prea mult"... Iar daca pui alaturi, in farfurie, cuscus sau orez - calit o idee in ulei, sa ramana bobul intreg, si inabusit apoi pe foc moale - vei avea parte, fara-ndoiala, de o masa aristocratica, la care-i bun sa pui alaturi un pahar de Feteasca, de-a noastra, regala.

In Jurnalul National din 24 iulie 2004